Concediu cu Renault Grand Scenic: MAI VREAU!

De la început aş vrea să fie clar că mă refer la lucruri mai
puţin reuşite, relativ la drumul meu cu
Renault Grand Scenic (dar asta nu înseamnă că nu accept
contraargumente).

1. Spaţiul
interior

Veţi spune că am înnebunit: cum să fie minusuri
un spaţiu interior atât de mare (îmi aminteşte de prima generaţie
Espace), un portbagaj de peste 550 litri şi cele două scaune
suplimentare din portbagaj? Păi nu sunt. Sunt binevenite. Atâta
doar că… pentru mine au fost inutile. Şi asta deoarece am fost
doar două persoane în maşină, cu bagaje puţine.

Pot remarca, totuşi, un mic inconvenient al lui Grand Scenic:
scaunele din spate sunt potrivite doar pentru
copii, nu şi pentru adulţi (am încercat să stau acolo, dar
nu cred că aş fi rezistat nici la un drum Bucureşti-Ploieşti, de
exemplu). Prin urmare, cred că un Scenic normal e suficient. Iar,
dacă totuşi vrei 7 locuri serioase, mai bine te orientezi spre
Espace.

Grand Scenic rămâne o alegere bună pentru cei care vor
mult spaţiu, dar nu îşi permit un Espace: acesta este mult
mai scump decât un Grand Scenic, însă un Scenic este doar ceva mai
ieftin decât un Grand Scenic. Aşa încât, în România, Grand Scenic
e, într-adevăr, o afacere convenabilă pentru familiştii
convinşi.

2. Butoanele aerului
condiţionat şi instalaţiei audio

Nici acum nu mă pot obişnui cu dimensiunea prea mică a
butoanelor şi aşezarea lor, prea apropiate unele de
altele. De multe ori mi s-a întâmplat să îmi distragă
atenţia de la condus utilizarea lor. Nu neg, aspectul lor este
premium şi arată foarte bine, dar ergonomia ar fi mai bună dacă
butoanele ar fi mai mari şi mai intuitiv plasate.

În schimb, de lăudat sistemul de navigaţie,
pentru că nu îţi trebuie mult până să te obişnuieşti cu butoanele
de pe cotieră şi poţi seta destinaţiile fără a-ţi lua ochii de la
drum. Iniţial, eram tentat să consider cam mic displayul
navigaţiei, dar, în timp, mi-am dat seama că e foarte bine
dimensionat. Eventual ar trebui plasat ceva mai spre stânga pe
bord, ca să fie mult mai aproape de raza de acţiune a ochilor în
timpul mersului.

Dacă tot suntem la capitolul minusuri, păcat că lipseşte
posibilitatea afişării listei de melodii de pe stickul USB (poţi
vedea numai informaţiile despre melodia curentă, dar nu poţi
selecta ceea ce vrei în mod intuitiv).

3. Lipsa unei camere
pentru mersul înapoi

Grand Scenic are senzori pentru parcare în spate, iar
mesajele acustice sunt însoţite de indicaţii grafice pe
displayul central. Dar au fost câteva situaţii în care o
cameră pentru mersul cu spatele m-ar fi ajutat foarte mult – maşina
are 4,56 metri şi nu e foarte uşor de parcat în spaţii înguste. Nu
am reuşit până la final să intuiesc foarte bine dimensiunea părţii
frontale, aşa încât cred că ar fi de un real ajutor şi un
set de senzori în bara faţă.

În schimb, vizibilitatea de jur împrejur este foarte bună, iar
oglinzile laterale mari nu prea lasă loc unghiurilor
moarte. Colegul Constantin Ciobanu, care merge cel mai
mult cu această maşină, mi-a dat un pont: oglinjoara de pe
plafonieră, bună pentru observarea copiilor de pe locurile din
spate, poate fi folosită şi ca oglindă suplimentară pentru unghiul
mort din dreapta – mie, însă, nu mi-a folosit, deformează imaginea
prea tare ca să realizezi rapid despre ce e vorba.

Revenind la camera pentru mersul cu spatele, cât de dificilă ar
fi preluarea sistemului de pe
Nissan Qashqai, măcar opţional?…

4. Lipsa cutiei de
viteze automate

Cutia automată se găseşte în lista de opţiuni pentru Grand
Scenic, dar maşina din cazul nostru avea cutie de viteze manuală cu
şase trepte. Să ne înţelegem: sunt adeptul cutiilor manuale şi al
„amestecatului în cutie”, iar maneta schimbătorului de pe
Grand Scenic este uşor de manevrat şi precisă.

Însă, în lungile voiaje pe autostradă şi la scurtele escapade
prin oraşele pe unde ne-am oprit, aş fi preferat o cutie de
viteze automată. Lucru valabil, evident, mai ales în
aglomeraţia din Bucureşti. Nu consider acest lucru un moft, ci o
necesitate pentru acest gen de maşină. Ok, recunosc, vorbeşte mai
mult leneşul din mine, dar sunt ferm convins că o cutie automată
şi-ar merita banii în cazul lui Grand Scenic.

5. NU E A
MEA!

Cel mai mare minus, nu-i aşa?

Să închei cu nişte
concluzii şi cu un aspect foarte important:
cât a consumat maşina.

Pentru că, în această vară, am vrut să îmi petrec concediul în
Europa, la volan, s-a pus problema „cu ce maşină să
merg?”. Cu Jimny-ul meu era
exclus, prietena mea preferă avionul, trenul sau autocarul decât
micul veveriţoi offroad. Cu Fusion-ul ei mi se părea cam obositor
drumul până la Bremen şi înapoi, iar cheltuielile ar fi fost mari,
pentru că e motor pe benzină.

Aşa încât am pus ochii, evident, pe maşina din testul de
anduranţă ProMotor,
Renault Grand Scenic. O maşină mare,
înăpătoare, confortabilă şi cu motor diesel. O alegere înţeleaptă
de la începutul până la sfârşitul drumului, chiar luând în
considerare mica neplăcere cauzată de „brandul
de ţară„, despre care am vorbit acum câteva zile – adică acea
crăpătură „made in Romania”, din parbriz.

Acum o să vă expun
motivele pentru care cred eu că Renault Grand Scenic provoacă
dependenţă.

1.
Scaunele

Am cel mai bun senzor de confort din toată redacţia, după ce, la
începutul anului, o hernie de disc m-a ţintuit două luni la pat.
Chiar eram puţin circumspect dacă voi face faţă la volan atâtea mii
de kilometri, însă coloana mea nu a avut aproape deloc probleme cu
scaunele foarte confortabile ale lui Grand
Scenic.

Este adevărat că am făcut destule pauze pe autostrăzile lor, dar
ideea de bază este că nu m-am simţit prea obosit. Scaunele
sunt moi şi generoase şi m-au izolat suficient de bine
chiar şi de drumurile denivelate de la noi. Chiar nu vreau să mă
gânesc ce s-ar fi întâmplat dacă aveam parte de o maşină germană,
cu scaune tari. Brrr….

Prin urmare, bravo Renault, face scaune foarte bune pentru cei
care pun accentul pe confort.

2.
Suspensiile

Apropo de confort, nu mă pot abţine, trebuie să laud puţin şi
suspensiile foarte confortabile. E adevărat,
zgomotul la trecerea peste denivelări serioase se face remarcat
auditiv, dar şocurile sunt foarte line. Nu aş compara confortul
maşinii cu al unui Citroen dotat cu suspensii Hydractive, dar,
sincer, Grand Scenic nu e prea departe.

Celor care vor să acuze lipsa de fermitate în curbele strânse le
voi răspunde astfel: aţi încercat să mergeţi sportiv cu soţia şi
copiii în maşină? Dacă da, înseamnă că nu mai are rost să accentuez
faptul că Grand Scenic nu îşi propune să fie un exemplu de
manevrabilitate în curbe, unde dovedeşte un caracter subvirator
destul de pronunţat, ţinut în frâu de ESP.

Tempo-ul adoptat trebuie să fie unul lejer şi
calm. Trebuie, pentru că aşa zice persoana din dreapta,
ştiţi cine, jumătatea mai bună… Şi ştiţi ceva? Nu m-a deranjat
absolut deloc să merg cuminte cu maşina, chiar dacă motorul are
resurse pentru un tempo mai ridicat.

3. Designul exterior
şi interior

Deşi designul unei maşini este un lucru subiectiv, trebuie să o
spun: Grand Scenic arată ca o maşină foarte calmă. Ceea ce
îţi impune să fii calm la volan. Cu alte cuvinte, tot
timpul mă urcam în maşină relaxat. Iar interiorul, cu ale lui curbe
line şi amestec de culori calde, este conceput pur şi simplu pentru
a conduce fără stres. Şi nu citesc vreun comunicat de presă, ci
vorbesc din experienţa proprie.

4. Sistemul „mâini
libere”

Mi-a plăcut la nebunie sistemul „mâini libere”. Vreau aşa ceva
pe maşina personală (prietena mea îmi reproşează că deja am o
obsesie pentru acest sistem). E atât de confortabil!

Ţii cardul în buzunar, te apropii de maşină şi tragi de clanţă,
fără a apăsa vreun buton înainte. Intri în maşină, apeşi butonul
„start/stop”, motorul porneşte, iar retrovizoarele laterale se
depliază automat. Când vrei să ieşi din maşină, închizi motorul de
la butonul „start/stop”, închizi portiera şi, după ce ai făcut vreo
doi metri, maşina ţiuie încet, închiderea centralizată încuie
uşile, iar oglinzile se pliază automat.

Un mare avantaj al butonului start/stop în cazul
maşinilor diesel: nu mai este nevoie să aştepţi stingerea
led-ului pentru bujia incandescentă. Am observat mulţi şoferi de
maşini diesel care nu se sinchisesc de acest lucru, de unde şi
problemele pe care acele maşini le au mai devreme sau mai târziu.
Butonul start/stop te scapă de acest stres, fiind convenabil şi
pentru că te scuteşte de bâjbâirea cu cheia după contact.

5. Sistemul pilot
automat

Din obsesie mai face parte şi pilotul automat, atât de
intuitiv şi de uşor de folosit, încât nu ştiu cum m-aş
putea obişnui cu alte sisteme cruise control. Pe volan, ai
butoanele de comandă: în stânga, plus/minus, în dreapta, R (pentru
revenirea la viteza de croazieră prestabilită) şi 0 (pentru
renunţarea la pilotul automat). Indicaţiile de pe display sunt mari
şi intuitive, iar folosirea cruise controlului e o joacă de copii.
Foarte inteligent.

Ca să nu spuneţi că
sunt în totalitate subiectiv, voi pune spiritul obiectiv să se
ocupe de
câteva critici mici la adresa lui Renault Grand
Scenic.

Pagini: 1 2